Initiere.
Punctul critic în care ma gasesc,si existenta mea pe acest pamant ,in aceasta lume imprimata pe o sfera neuniforma si vaga,imi da dreptul sa`mi astern o plapuma de speranta deasupra picioarelor scheletice parca si fara senzatie. O plapuma a carei compozitie consta in simpla divulgare a unor sentimente ce te urca spre ierarhia sublima a acelui ceva ce te incanta doar cu picuri infantili de speranta si te dezamageste cu inocenta din felul sau de a nu exista cu adevarat.Putini sunt cei care recunosc ceea ce simt si folosesc cuvintele pline de figuri aspre la extremitati pentru a`si rupe bucata de suflet acoperit de o panza inghetata si infiorata si pentru a o afisa in fata cumplita si nemiloasa a realitatii. Fiind unul dintre ‘’acei’’ si stiind descarcarea imediata a constiintei,ii stimez pe toti cei alaturati mie si ii incurajez sa continue. Nu spun ca viata de dramaturg e usoara,dar are anumite implicatii profunde ce te conving destul de suspicios as spune, sa continui si sa imparti lumii unele usi ce ajung la realitatea pe care toti cei ce au aceste probleme o vor.
Si iata inca un nou moment cand acest dramaturg simte nevoia de a`si intinde o plapuma si de a se inveli cu ea.. un moment presat de o dorinta arzatoare cand ‘’el-personajul idilei’’ cunoaste un initeligibil sentiment si simte nevoia de a`l impartasi.. v`ati gandit vreodata ca un portativ impodobit cu niste presupuse intelesuri te poate teleporta intr`o lume a disperarii dupa persoana iubita? Cei ce s`au gandit inteleg.. celorlalti inca incerc sa le caut o comparatie unica.. hai sa spunem ca e la fel ca atunci cand privesti un tablou..si`l privesti in gol,fara a simti ceva,sau poate simti,dar doar ceva trecator..si apare!! Acel ceva unic si infiorator ce te face sa admiri tabloul in continuare,dar cu alti ochi ,cu ochi de dramaturg (omul care face o drama din orice) adica da! Incepi si tu sa faci o drama dintr`un fapt divers ca un tablou.. si parca te regasesti in el,in compozitia lui cromática si spatiala.. cam asa e! hei!nu va luati de mine..pt. mine are lógica tot ce am scris,dar nu stiu daca si pentru voi..cei din afara..oricum va promit ca daca mai gasesc vreo comparatie o sa v`o impartasesc ..:)
Si uite acum am ramas si eu in fata unui tablou conturat in 2 zile.. sec! Dar profund ! ei bine.. au fost 2 zile cand total avea sens.. soarele rasarea si apoi apunea rapid sub ochii tai ,vantul te infrigura si nu mai erai imun la rece, fosnetul ploii de vara te cutremura dandu`ti un impuls fanatic .. au fost parca, 2 zile in care ai simtit ceea ce Creatorul a realizat pentru tine! Dezbatand acest subiect multimea dezvaluii o necunostinta in cauza ‘’de ce pana acum un ai mai simtit asta? Cine e acel ‘’ceva’’ ce te`a facut sa simti?’’ cu aceasta intrebare sufletul imi este transpus intr`o sfera plina de melancolie,nostalgie chiar.. ei bine.. acel ‘’ceva’’ e el-personajul principal,real,dar totodata fictiv al basmului.. in momentul acesta o sa fiu rautacios (caci trebuie sa precizez ca sunt inca un dramaturg) si nu o sa dezvalui identitadea efemera a sa.. pentru mine e doar el si asa va ramane! In acest moment daca as lua la analizat fiecare bucatica din el ati aavea de citit un roman,deci prin urmare o sa las intrebari desarte in mintea voastra.. dar stati! Ca sa intelegi ceea ce as fi putut scrie,gandeste`te la acea persoana din inima ta ce te face sa vibrezi cand e langa tine, gandeste`te la acea persoana de care te`ai indragostit la inceput de vara, pe o plaja goala,langa o salbatica mare..
O sa inchei prin a divulga compozitia plapumei de speranta.. de data aceasta plapuma este impanzita de iubire,uneori de disperare caci ‘’el’’ un mai e .. dar in principiu de iubirea eterna ce o simti cand te indragostesti pentrru prima data..
!!! hei…și ține minte că prima iubire nu se uită niciodată!
Deiiu.x
Punctul critic în care ma gasesc,si existenta mea pe acest pamant ,in aceasta lume imprimata pe o sfera neuniforma si vaga,imi da dreptul sa`mi astern o plapuma de speranta deasupra picioarelor scheletice parca si fara senzatie. O plapuma a carei compozitie consta in simpla divulgare a unor sentimente ce te urca spre ierarhia sublima a acelui ceva ce te incanta doar cu picuri infantili de speranta si te dezamageste cu inocenta din felul sau de a nu exista cu adevarat.Putini sunt cei care recunosc ceea ce simt si folosesc cuvintele pline de figuri aspre la extremitati pentru a`si rupe bucata de suflet acoperit de o panza inghetata si infiorata si pentru a o afisa in fata cumplita si nemiloasa a realitatii. Fiind unul dintre ‘’acei’’ si stiind descarcarea imediata a constiintei,ii stimez pe toti cei alaturati mie si ii incurajez sa continue. Nu spun ca viata de dramaturg e usoara,dar are anumite implicatii profunde ce te conving destul de suspicios as spune, sa continui si sa imparti lumii unele usi ce ajung la realitatea pe care toti cei ce au aceste probleme o vor.
Si iata inca un nou moment cand acest dramaturg simte nevoia de a`si intinde o plapuma si de a se inveli cu ea.. un moment presat de o dorinta arzatoare cand ‘’el-personajul idilei’’ cunoaste un initeligibil sentiment si simte nevoia de a`l impartasi.. v`ati gandit vreodata ca un portativ impodobit cu niste presupuse intelesuri te poate teleporta intr`o lume a disperarii dupa persoana iubita? Cei ce s`au gandit inteleg.. celorlalti inca incerc sa le caut o comparatie unica.. hai sa spunem ca e la fel ca atunci cand privesti un tablou..si`l privesti in gol,fara a simti ceva,sau poate simti,dar doar ceva trecator..si apare!! Acel ceva unic si infiorator ce te face sa admiri tabloul in continuare,dar cu alti ochi ,cu ochi de dramaturg (omul care face o drama din orice) adica da! Incepi si tu sa faci o drama dintr`un fapt divers ca un tablou.. si parca te regasesti in el,in compozitia lui cromática si spatiala.. cam asa e! hei!nu va luati de mine..pt. mine are lógica tot ce am scris,dar nu stiu daca si pentru voi..cei din afara..oricum va promit ca daca mai gasesc vreo comparatie o sa v`o impartasesc ..:)
Si uite acum am ramas si eu in fata unui tablou conturat in 2 zile.. sec! Dar profund ! ei bine.. au fost 2 zile cand total avea sens.. soarele rasarea si apoi apunea rapid sub ochii tai ,vantul te infrigura si nu mai erai imun la rece, fosnetul ploii de vara te cutremura dandu`ti un impuls fanatic .. au fost parca, 2 zile in care ai simtit ceea ce Creatorul a realizat pentru tine! Dezbatand acest subiect multimea dezvaluii o necunostinta in cauza ‘’de ce pana acum un ai mai simtit asta? Cine e acel ‘’ceva’’ ce te`a facut sa simti?’’ cu aceasta intrebare sufletul imi este transpus intr`o sfera plina de melancolie,nostalgie chiar.. ei bine.. acel ‘’ceva’’ e el-personajul principal,real,dar totodata fictiv al basmului.. in momentul acesta o sa fiu rautacios (caci trebuie sa precizez ca sunt inca un dramaturg) si nu o sa dezvalui identitadea efemera a sa.. pentru mine e doar el si asa va ramane! In acest moment daca as lua la analizat fiecare bucatica din el ati aavea de citit un roman,deci prin urmare o sa las intrebari desarte in mintea voastra.. dar stati! Ca sa intelegi ceea ce as fi putut scrie,gandeste`te la acea persoana din inima ta ce te face sa vibrezi cand e langa tine, gandeste`te la acea persoana de care te`ai indragostit la inceput de vara, pe o plaja goala,langa o salbatica mare..
O sa inchei prin a divulga compozitia plapumei de speranta.. de data aceasta plapuma este impanzita de iubire,uneori de disperare caci ‘’el’’ un mai e .. dar in principiu de iubirea eterna ce o simti cand te indragostesti pentrru prima data..
!!! hei…și ține minte că prima iubire nu se uită niciodată!
Deiiu.x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu