e toamna deja!:)

wake me up when september ends :-<..

       asta trebuia  sa spun acum cateva zile da` e bine si acum:)>

                     heei :). e prima marti din octombrie. si ploua! 

   ploua cu picurii grei peste inima mea.. dar cum ziceam nu`mi mai pasa. deci pot spune ca acesta este un post fericit!.. e bine sa revii la realitate si sa crezi ca tu esti un zeu efemer care-si va indruma propria fiinta holografica care fericire.. da!:). pot spune ca desi interiorul e cam gol, exteriorul radiaza..  nu ma judeca ,caci e doar un fel in care uit de probleme!.. in ceea ce`i priveste pe cei de langa mine, sunt ele 3 care ma ajuta :). pot trece! dar uita`te ca eu nu uit, defapt nu o sa te uit.. ramai cu indoiala :)!..

                                                                                                           deiiu:)>.

                    

 

de ce ?

                                                                                                                                         

da, m`am saturat!

nu`mi mai pasa :-j. e acel sentiment ce te doare dar te ambitioneaza sa mergi mai departe. si e bine :) caci am langa mine ceea ce conteaza. o am pe ea :x si pe el :">. 

o lacrima mi se asterne pe fata. lucru obisnuit. aceasta vine cu o afirmatie pentru cineva care m`a`ntarit: fataaa,mergi inainte! - in acel moment. si eu ma adresez ei prin: opreste`te o clipa,priveste`n jur si spune`mi ce vezi. daca ai de gand sa privesti m`as bucura. dar orice ai face nu intreb de ce o faci. ci doar : de ce s`a terminat asa? de ce visul s`a impartit in particule de cenusa? de ce  inima mi s`a racit? de ce nu mai pot suporta? de ce alinul este acum o durere? de ce ma inec cu aerul pe care`l respir? de ce  ma stresez,pana la urma? de ce? caci nu merita. DELOC! e inceputul dezastrului. dar nu conteaza. daca prin acest inceput nu mai sufar, putin imi pasa de dezastru. si mai am o singura intrebare total demarata de la subiect. e pentru acel cineva pe care nu pot sa`l uit : de ce nu merit o imbratisare macar? De ce ??...

i`m just an ordinary girl !:).

pauza! ce mai vrei sa fac? nu esti aici si nici nu cred ca vei fi vreodata .. si doare.. caci eu.. mai e nevoie sa spun ceva?? nu cred! e aceeasi strigare de toate zilele. hai  sa mai ies din rutina! hai sa ma schimb. schimbarea - element al firii nu se poate realiza pe propria piele,caci constiinta imi interzice. nu ma schimb si nu ma voi schimba pentru nimeni! nici pentru tine care chiar insemni ceva..! e groaznic cand vezi nepesatori si cand stii ca tu esti pe dos si pui totul la suflet. e groaznic sa fii captiv in colivia sufletului,fara sa te bucuri de indulgenta celor din jur, de albastrul acela luminos,care in ''inchisoare'' ti se pare un gri, de zambetul cald al celor ce uneori ii poti numi prieteni. si apropo.. prietenii- o mare de amestec intre minuni si regrete. asta e tot ce pot spune! si mai e ceva alaturi ce as vrea sa spun.. considera`ma cum vrei,dar sa stii ca [ i`m just an ordinary girl :)deiiu:)

stii cum e? unele lucruri vin prea tarziu,iar altele pleaca prea repede. viata e doar un joc pueril  al carismei, a dorintelor arzatoare de a domina sau e chiar un clondir de cenusa reinviata. privesc spre maruntaiele cenusii ce alcatuiesc maiestosul bol al cerului. e de un albastru infiorat ce te cutremura intru` totul . si apoi privesc deminesiunile existentei de pe pamant. nu ma incanta! e totul de un material efemer si simplu. neincantator! si apoi te pprivesc pe tine . tu esti acel lucru care ai plecat mult prea repede de langa mine si care te vei intoarce mult prea tarziu. dar poate ca daca vei citi asta iti vei da seama ca trebuie sa vi!:). e sacru! te vreau ! :x

deiiu :)

nu`ntreba :-j!

mda. mi`am sters blogu` si am decis ca nimeni sa nu ma mai cunoasca partial!. rehotarare! il reiau. :)

nu`ntreaba :-j! e motto`ul meu de azi. si asa si e. nu`ntreba de ce sufletul meu e gol in aceasta seaca zi de toamna maronie. nu`ntreba de ce gandul se transpune intr`o lume precedenta si fara iubire.nu`ntreba de ce nu gandesc ca tine.nu`ntreba de ce te mai iubesc, caci aici raspunsul s`a pierdut printre marginile timpului trecut si nu`l mai gasesc de multe zile. nu`ntreba de ce am respingerea aia fata de toti din jur. nu`ntreba de ce muzica ma emotioneaza sau de ce la un concert dansez din tot sufletu`.nu`ntreba de ce un viciu ma alina.nu`ntreba nimic,caci azi nu am raspunsuri,caci azi inca nu m`am regasit .aa! si nu`ntreba de ce iti raspund numai tie :-<. deci,nu`ntreba!

                                                   deiiu:)

                               

Atunci cand moartea,filmul de groaza ideal al vietii devine alinare..

 

    Stand si privind in golurile acestei lumi inferioare un gand mi-a dat o provocare.. O provocare menita sa surprinda in de-ajuns o greseala permanenta a celor ce iubesc si nu asculta suficient.. Dar nu acea ascultare cu urechea,ci cea cu  sufletul..

   Aceasta provocare avea la baza o drama retudabila a oamenilor- sinuciderea.. Si iata ca ma incumet si-mi iau cu greu haina subreda a omului ce traieste doar fizic vorbind ,a omului a carui suflet se cutremura odata cu negandirea logica a creierului sau.. Si o aranjez putin si stau si meditez.Si am ochii inchisi,dar mintea deschisa.Si ma fortez spunandu-le sa se deschida.Un stimul exterior parca aude acea lucire in toata aceasta agonie si ma ajuta sa-mi deschid ochii.Genele ating aerul uscat si se cutremura,caci au stat prea mult timp ude,scaldate in prejudecati,iar ceata fictiva depusa pe iris sa prelinge in sus,risipindu-se catre afara.. Exaltarea din inima mea,aceea ca voi vedea culorile prea mult admirate de mine se spulbera efectiv cand gandirea da piept cu realitatea.. Dar unde sunt  acele luciri animate ? Unde sunt culorile,esenta intregii fericiri..? Raspunsul parca a ramas uitat in univers ,caci fiecare piesa prafuita din fata mea ,pe care o zaresc e umpluta de aerul sarat al culorii gri.Si mai stau putin,pregatindu-ma parca sufleteste pentru ceea ce va urma.Scheletul pe care-l simt acum,cand ma ridic nu seamana deloc cu trupul meu vazut parca in basmul dinaintea luarii acelei haine pe mine.Si da! Acela chiar era un basm,caci ce traiesc acum e caracterizat ca fiind ceva infim,un cosmar.. Cu greu imi port mai departe oasele,facand cativa pasi,incercand sa ies din incaperea aceea ce ma ingrozea si vrand parca din tot adinsul sa simt putin caldura sublima a soarelui..Si agat cu degetele tremurande clanta usii ‘’salvatoare’’.Iluzia de pe cuvertura lucida a inimii dispare atunci cand ‘’imunitatea’’ mea impotriva caldurii soarelui este activata,caci nu simt nimic!Salvarea a devenit imediat pericol.. Soarele parea dintr-o lectura primitiva,caci era gri,iar razele sterse nu ma incalzeau deloc,ci mai mult imi dadeau senzatie permanenta de infrigurare..Si ceva putin umed se prelinge acum pe fata mea acoperita de o piele uscativa..O lacrima obisnuita menirii mele isi croieste drum printre componentele ce compun montroasa mea fata,caci asa imi spunea gandul acum :’’nu mai esti frumoasa,esti un montru!’’..

   Hei!,am strigat dupa o clipa,dar nimeni nu m-a auzit,ecoul suferind pierzandu-si vlaga imediat.Si din nou :  Hei!Lume! Asculta-ma si pe mine!!.. Dupa acestea uite ca in fata mea putin animata acum apare el-parca printul pe cal alb pe care-l asteptam si pe care-l iubeam..In acest moment cand ma aflu langa el incep si povestesc ceea ce mi s-a intamplat cu speranta ca omul acesta drag mie ma va ajuta. Si impunand si putina disperare in glas,povestesc durerea sufletului meu si termin..Moment parca de reculegere se asterne! Apoi el incepe sa vorbeasca..Dar stai!! Fara sa-mi misc trupul incep sa-i fac semne disperate ca nu inteleg ce spune si ca nu ma ajuta deloc daca tot vorbeste cuvinte intelese doar de el.. Instinctiv redau un zambet.. Dar de ce am zambit ma intreb secunda urmatoare.De ce ? Multumit de el insusi pleaca,lasand in urma lui un gest prin care sugera sa stau linistit(simt nevoia din nou sa precizez ca sunt un drmaturg) ca totul va fi bine.. Hei!!,strig eu cu toata fiinta mea,impunandu-se in mine panica.. Hei! Stai ca nu m-ai ajutat! Am nevoie de tine!!!.. Panica se mareste atunci cand trupul nu se coordoneaza cu mintea si ramane intepenit,linistit,total contrar sufletului care se zbate in incaperea lui obscura si incearca sa iese afara si sa spuna  ceea ce aproape ca nu mai poate suporta..

   Ei bine,atacul te panica s-a mai ameliorat si acum stau intins si astept..ceva. Nici eu nu stiu ce e,dar il astept din toata inima. In departare parca un zambet gingas de bebelus se zareste.. Inima imi tresare de bucurie atunci cand o voce ma anunta ca e copilul meu.. O parte din mine reinvie,facandu-ma fericit..Dar cum ramane cu celelalte mii de parti care nu ma implinesc deloc? Si realizez in momentul acesta ca existenta mea pe acest pamant nu mai e de folos,caci pe toti cei care ii iubesc ii fac sa sufere prin nesiguranta infantila din mine si prin supararea eterna ce o am imprimata in suflet.. Un gand ingrozitor,dar parca atat de ajutator pentru sufletul meu debusolat, imi  strabate fiinta materiala si imi da ‘’blanda idee’’ de a-mi opri aici suferinta si de a usura omenirea prin a ma face sa nu mai exist.. Pana acum ceva timp moartea era filmul de groaza ideal al vietii mele,dar acum e parca singura alinare..

    Si ma opresc aici,dandu-mi haina jos de pe mine,caci am vrut doar sa ajung in postura aceasta de analizator.Pana aici am relatat putin din ceea ce cred eu ca simt aceste persoane ce sufera de o boala curabila doar cu ajutorul iubirii,dar incurabila atunci cand nimeni nu te intelege pe deplin..-depresia. Eu- dramaturgul copil, cred ca in acele momente spulberator de dureroase trebuie sa apelezi la singura fictiune reala-Dumnezeu.. Sunt sigur ca El este singurul mentor ce iti poate da cele mai bune sfaturi impotriva gandurilor rele,dar pline de ‘’speranta’’  celui rau.. Si tot el te va face sa intelegi ca singura ta alinare este sa traiesti asa cum ti-a fost scris si sa ai incredere ca iti va da tot ceea ce ai nevoie la timpul potrivit..

    Pe parcursul vietii,fiecare om e supus la asemenea incercari..Sa ne bucuram pentru cei ce le trec si sa ne rugam pentru sufletul celor ce cad..  Acest dramaturg nu este cel mai credincios om si nu vrea nici sa fie el un mare intelept,

ci vrea doar sa scrie pe o foaie de hartie ganduri folositoare lumii.. El nu vrea sa te faca sa respecti tot ce scrie,ci vrea doar sa te faca sa te gandesti la ceea ce vrea sa insinueze..

  Confesiune a dramaturgului cu implicatie subtila catre Madalina Manole,un suflet pierdut in ghearele suferintei..

 

 

 

                                           Deiiu.x

Initiere. 

Punctul critic în care ma gasesc,si existenta mea pe acest pamant ,in aceasta lume imprimata pe o sfera neuniforma si vaga,imi da dreptul sa`mi astern o plapuma de speranta deasupra picioarelor scheletice parca si fara senzatie. O plapuma a carei compozitie consta in simpla divulgare a unor sentimente ce te urca spre ierarhia sublima a acelui ceva ce te incanta doar cu picuri infantili de speranta si te dezamageste cu inocenta din felul sau de a nu exista cu adevarat.Putini sunt cei care recunosc ceea ce simt si folosesc cuvintele pline de figuri aspre la extremitati pentru a`si rupe bucata de suflet acoperit de o panza inghetata si infiorata si pentru a o afisa in fata cumplita si nemiloasa a realitatii. Fiind unul dintre ‘’acei’’ si stiind descarcarea imediata a constiintei,ii stimez pe toti cei alaturati mie si ii incurajez sa continue. Nu spun ca viata de dramaturg e usoara,dar are anumite implicatii profunde ce te conving destul de suspicios as spune, sa continui si sa imparti lumii unele usi ce ajung la realitatea pe care toti cei ce au aceste probleme o vor.

Si iata inca un nou moment cand acest dramaturg simte nevoia de a`si intinde o plapuma si de a se inveli cu ea.. un moment presat de o dorinta arzatoare cand ‘’el-personajul idilei’’ cunoaste un initeligibil sentiment si simte nevoia de a`l impartasi.. v`ati gandit vreodata ca un portativ impodobit cu niste presupuse intelesuri te poate teleporta intr`o lume a disperarii dupa persoana iubita? Cei ce s`au gandit inteleg.. celorlalti inca incerc sa le caut o comparatie unica.. hai sa spunem ca e la fel ca atunci cand privesti un tablou..si`l privesti in gol,fara a simti ceva,sau poate simti,dar doar ceva trecator..si apare!! Acel ceva unic si infiorator ce te face sa admiri tabloul in continuare,dar cu alti ochi ,cu ochi de dramaturg (omul care face o drama din orice) adica da! Incepi si tu sa faci o drama dintr`un fapt divers ca un tablou.. si parca te regasesti in el,in compozitia lui cromática si spatiala.. cam asa e! hei!nu va luati de mine..pt. mine are lógica tot ce am scris,dar nu stiu daca si pentru voi..cei din afara..oricum va promit ca daca mai gasesc vreo comparatie o sa v`o impartasesc ..:)

Si uite acum am ramas si eu in fata unui tablou conturat in 2 zile.. sec! Dar profund ! ei bine.. au fost 2 zile cand total avea sens.. soarele rasarea si apoi apunea rapid sub ochii tai ,vantul te infrigura si nu mai erai imun la rece, fosnetul ploii de vara te cutremura dandu`ti un impuls fanatic .. au fost parca, 2 zile in care ai simtit ceea ce Creatorul a realizat pentru tine! Dezbatand acest subiect multimea dezvaluii o necunostinta in cauza ‘’de ce pana acum un ai mai simtit asta? Cine e acel ‘’ceva’’ ce te`a facut sa simti?’’ cu aceasta intrebare sufletul imi este transpus intr`o sfera plina de melancolie,nostalgie chiar.. ei bine.. acel ‘’ceva’’ e el-personajul principal,real,dar totodata fictiv al basmului.. in momentul acesta o sa fiu rautacios (caci trebuie sa precizez ca sunt inca un dramaturg) si nu o sa dezvalui identitadea efemera a sa.. pentru mine e doar el si asa va ramane! In acest moment daca as lua la analizat fiecare bucatica din el ati aavea de citit un roman,deci prin urmare o sa las intrebari desarte in mintea voastra.. dar stati! Ca sa intelegi ceea ce as fi putut scrie,gandeste`te la acea persoana din inima ta ce te face sa vibrezi cand e langa tine, gandeste`te la acea persoana de care te`ai indragostit la inceput de vara, pe o plaja goala,langa o salbatica mare..
O sa inchei prin a divulga compozitia plapumei de speranta.. de data aceasta plapuma este impanzita de iubire,uneori de disperare caci ‘’el’’ un mai e .. dar in principiu de iubirea eterna ce o simti cand te indragostesti pentrru prima data..
!!! hei…și ține minte că prima iubire nu se uită niciodată!
Deiiu.x

Moment de panica..

Si iata unul dintre acele momente cand te tii cu ghearele de poarta fictiva a salvarii din realitatea,un cuvant des intalnit in ''armonia''sufletului meu,cruda,odioasa chiar,in care traiesc.O realitate cand chiar si o chestie  banala iti da fiorii aceia ce declanseaza un rasuflat prelins apoi de o lacrima uscata de piatra sufletului.Si stau pe covorul galben-portocaliu,de o forma ovala,in a carui compozitie artistica ma regasesc,si ma gandesc la ceea ce azi s-a intamplat,sau nu,sau ceea ce se putea intampla.Da,azi.. acelasi cuvant care ma framanta.Azi,parca o parte din mine s-a strecurat spre adancurile negative.Azi,ma simt pierdut(folosesc masculin,caci sunt un dramaturg,am o identitate pusa ca o fatada) in adierea dezamagirii.Azi,un adevar a dus la dezamagire..Si o dezamagire ce te apasa pana cand sufletul tau se opreste si tace,cam greu acest lucru,nespecific personalitatii mele,dar da! Tace si incearca sa se ascunda in spatele unor scuze ridicol de neintelese.Eu,persoana perfecta cade intr-un abis dominat de fum si tarie..Ziceam de acea persoana,careia vrei sa-i atragi atentia,ei bine pe acea persoana ai dezamagit-o si in momentul acesta esti la un punct critic,cand disperarea te cuprinde si vrei sa pleci de aici,vrei sa cazi intr-un somn fictiv,din care sa nu te mai trezesti vreodata.

Cand zambetul il stergi cu buretele dezamagirii,iar increderea devine dispret,sufletul arde de dorinta mortii..Dar nu! Puterea ascunsa din mine imi controleaza acum mana si ma face sa scriu ceea ce trebuie sa cred,sa cred ca doar Dumnezeu ma poate ajuta acum,caci mama saraca e pierduta in dorinta arzatoare a ma face un om bun,de a-mi asigura viitorul.

Tot azi,am intalnit o persoana slaba de inger si atat imi doresc : Dumnezeu sa o ajute sa creada din nou,sa depaseasca acea faza in care a adus-o ironia sortii.

Inchei prin a scrie ca imi cer din suflet iertare acelei persoane,care chiar merita afectiunea mea,in caz ca ea-termenul principal,se hotaraste sa rasfoiasca si prin aceste foi bantuite de un scris urat,dar de o implicatie spirituala de inegalat.

Ma duc acum,caci poate dusul imi va sterge unele din durerile acestei dezamagirii,caci am o singura speranta..

Rog cititorul sa nu citeasca ce am scris,ci sa simta..

un strop de inceput :)

Cand viata de impresioneaza incepi sa scrii..

     Caci e vorba de noi,mereu e vorba de noi..Si ei?Ei bine,ei,acele suflete prafuite de colbul sarat al vietii umane,au ramas cazuti de la altitudini sleguite cu o unealta de fier brut,si fiind acolo sunt partasi ai suferintei pline de deziluzie a unor dramaturgi imaturi,purtati prin jocul copilariei profunde,ca niste pioni trecuti printr-o sita cu culori false.Si?La ce bun?Tot acuratetea rautatii dainuie printre noi..Dar acum imi dau seama,totusi,si va rog sa ma iertati,caci uite acum observ ca folosesc persoana I,plural fara vreo implicatie reusita sin partea mea,caci nu stiu daca influenta mea asupra acestei confesiuni are vreun rost..Si da!Constiinta incarcata de picuri grei de zapada stralucitoare ca un carbune acru imi spune sa zic adevarul.Dar care adevar?Acela ca sunt unul dintre ei si nu unul dintr noi?Acel adevar?Care defapt e o minciuna,pana la urma,noi facem parte din ei si vicerversa..Hm!Uite un cuvant straniu ce imi strabate sufletul de dramaturg imatur si fraier,caci asta sunt,nu?
    Si aici,acum,caci mai incolo va fi tarziu,viata prin ochii acestui drmaturg va fi oglindita putin,doar pe alocuri pe aceasta foaie umpluta de stropii asudarii:
    ``O zi pierduta in lacrimi ce completeaza golurile din profunda inima a oceanului se stinge odata cu ultima clipire a soarelui cuprins de fiorul bataliei cu intunericul ininteligibil si ursuz.O zi cand inima face cale intoarsa catre `afara`Acel `afara`,care pentru unii e o scapare,dar pentru altii e infinitul chin al soartei.Azi,caci ieri a trecut si maine rasare,deci azi puterea din fiecare particica a trupului uman a fost incercata.Azi,acei ochi imaturi,care mereu strecurau pe sub gene lacrimi copilaroase dedicate unei note scoase din gura celor ce ne sunt 'parinti la scoala' sau care erau dedicate unor certuri nesemnificative cu persoane ce sunt despartite parca de un zid si nu imi pot afla aura,caci sunt prea departe.Totodata cateva picaturi erau dedicate si persoanei apropiate,pe care te superi pentru a-i atrage atentia,crezi tu, mereu meritata de tine.Si uite ca in acest moment ma descarc prin adevar,caci acum nu mai conteaza chestiile acestea,ci doar ceea ce am realizat dupa azi.Doar azi lacrimile acestea au fost cu adevarat cuprinse de tristete,de deziluzia aceea pe care o simti in momentul cand viata ta impreuna cu sperantele si visele tale par sa cada de la inaltimi spre acel jos din care nu mai poti evada.Aea deziluzie cauzata de un mare cacat,pana la urma,si rog cititorii sa ma scuze,iti sustrage credinta,apoi lasand o intrebare singura: De ce eu?,pleaca cu un zambet superficial atarnat de chip.
     Aseara mi-era somn si nu mai puteam scrie nimic.Daca nu ai inteles ceva,incearca sa cauti explicatia in inimata si daca nu o gasesti nu are rost sa citesti si ceea ce va urma..

deiiu.x-initiere.

buna!sunt andreea,dar prietenii imi zic deiiu!:>tu poti sa`mi zici cum vrei:| am 14 ani *nascuta pe 18 aprilie 1996 * sunt inalta (1,70)par saten si ochi caprui [dorind mereu sa am ochi verzi da asta e :|] sunt la ``sc.mihai eminescu alba iulia``. nr.7 pt cei ce stiu..:) sunt o mare vorbareata :D rad din aproape orice :)))si ma supar doar din chestii zic eu importante:);x!

iubesc:>

:>handballu`! not handball,not life!:) sunt inter stang:X si imi iubesc oamenii dragi din echipa!!>:D<

:>footballu`! pasiune trecatoare:)

:>sa dansez

:>sa cant! desi sunt cam afoana da`ii bine ca prietenii ma accepta:))

:>sa mananc*stati calmi ca nu am foarte multe kilograme :D

:>sa ma distrez!! in felu` meu ala mai ciudat!!:))

:>sa ma dau cu rolele! desi nu am echilibru:))

si mai multe..:)

urasc:

:>in primu` rand mincinosii si prefacutzii!! x(

:>aia care se cred interesantzi cu glumele lor luate de pe yahoo sau de pe google:|

:>aia care isi formeaza o impresie despre mine inainte sa ma cunoasca:|:|

(ps: daca te incadrezi pe aici nu`mi esti prieten!:|)

cam atat pt azi!:) hai ca ne mai vedem! ceau:)!